0729035108 - 0799942683 - 0344140064  |  Intrebari frecvente  |  Contacteaza-ne

Acces cont  |  Inregistrare  |  Istoric comenzi

  
  
  
  
 Poze Homeogenezica generala - 1
 
 
Pin It


Homeogenezica generala - 1

Poate ca totul a inceput cu o dorinta de care cei mai in varsta poate isi mai amintesc ca era un nume de emisiune radiofonica: VREAU SA STIU. Cheile care deschid usa spre realizarea ei, se pare ca se gasesc in buzunarele matematicii si in sertarele fizicii si pentru a le putea folosi trebuie sa le rotesti ghidat de algoritmii gramaticii, sintaxei si semanticii limbii native. Si atunci cand ai patruns in odaia stiintei incepi sa cauti, prima data mai mult la nimereala, de grabit si repezit ce esti te mai impiedici si cazi si cand sa te ridici se prabuseste peste tine un raft de carti groase si grele, sau poate mai multe rafturi, apoi o iei de la capat, putin mai ordonat, la un moment dat incepi sa sortezi si sa clasifici, pe urma iar le iei din nou pe toate la rand, mai aprinzi ba o lanterna, ba un chibrit sa vezi mai bine, cateodata fascinat de ce gasesti te mai arzi la degete, pana la urma obosesti si adormi, dar nu prea linistit pentru ca din cand in cand in vis se aude: VREAU SA STIU. Si atunci cand aceasta dorinta s-a tocit de tot, descoperi ca din intamplare ca raspunsul esti chiar tu: OMUL, individ si comunitate, univers si natura, cu anatomie si fiziologie, sanatate si fericire, patologie si suparare, atitudine si comportament, emotii si sentimente, ganduri si simturi, stare si miscare, forta si putere, informatie si manifestare, creator si creat. Si acum nu mai vreau sa stiu, VREAU SA CUNOSC, pentru ca am aflat ca tot ce trebuie stiut si gandit cunoastem deja prin emotii si sentimente ale noastre ca organism sau componente ale acestuia, indiferent daca e vorba de foton, cuanta, electron sau molecula, celula sau tesut, organ sau sistem, persoana sau colectivitate, inca din prima clipa a genezei sufletului si trupului oricaruia dintre noi  sau a oricarei componente ale acestora. Cu alte cuvinte totul este HOMEOGENEZA, adica dupa chip si asemanare si niciodata la fel pentru ca tot, toti si toate sunt o combinatie noua a celor doua infinituri asimptotice: 0 (nimicul) si 1 (intregul). Si homeogeneza, oriunde si oricand, pentru oricine si orice are niste axiome si postulate, legi si principii, reguli si norme simple si clare pe care le putem numi HOMEOGENEZICA. Si atunci poate fiecare om macar o data in viata va rosti dimineata macar in gand urmatoarele cuvinte :

 

Multumesc si felicit, onorez si gratulez cu recunostinta si smerenie, cu respect si gratitudine, cu onestitate si corectitudine la tot si la toate pentru tot si toate.                  

Fiecare din noi am avut momente in viata cand am considerat conduita noastra sau a celorlalti in spiritul unitatii, al dreptatii sau ne-am simtit patrunsi de duhul adevarului, duhul iubirii. Daca ne uitam atent la noi, la natura, la cer, la pamant, observam ca tot ce traieste sau exista am putea cel putin sa raportam la aceste spirite si duhuri, ba mai mult, ni s-a intamplat uneori sa spunem despre oameni, locuri, obiecte, situatii ca sunt chiar expresia, intruparea sau manifestarea acestora.Ce ar fi sa acceptam ca tot ce inseamna creatie si evolutie este guvernat de astfel de spirite si duhuri? Am putea sa le identificam? Cu ce sa incepem? De cate mii de ani s-a nascut indemnul: ,,cunoaste-te pe tine insuti”? Oare se referea doar la spirala de ADN si la asemanarea ei cu spirala galactica, la atomii ce ne compun si la modelul lor asemanator cu al unui sistem solar, la organizarea celulara si asemanarea ei cu cea a unei tari? Este vorba cumva de acele principii si legi definite de stiinta si pe care pe masura aprofundarii studiului si in urma experimentarii aplicatiilor tehnologice le tot imbunatatim sau modificam, ba mai mult, uneori renuntam la ele, le declaram eronate si descoperim sau inventam altele?

 Pana la urma vom constata ca orice lege sau principiu stiintifice, mai mult, orice dogme sau concepte filozofice sau religioase, oricat de valoroase sau de importante se dovedesc a fi pentru un anumit moment al istoriei noastre, acestea se vor modifica, completa si tot ce se va utiliza din ele va fi doar acea parte care va reflecta perceptia noastra asupra unor spirite si duhuri sfinte si divine prin care divinitatea este omniprezenta si ne binecuvanteaza si calauzeste pentru ca alaturi de ea si dupa chipul si asemanarea sa sa crestem si sa inmultim lumina lumii si bucuria vietii.

 Constatam ca orice principiu sau lege reprezinta in contextul istoric al aplicarii lor un aspect al esentei acestor spirite si duhuri si mai mult acestea isi mentin valabilitatea doar atat timp cat le reflecta corect pe intreg palierul cunoasterii contemporane acestora. Studierea si utilizarea acestor spirite si duhuri concretizate in principii si legi, reguli si norme se poate numi homeogenezica. Indiferent de domeniile de preocupare sau de activitate intalnim la momentul unei realizari sau impliniri, urmatoarele duhuri si spirite: unitatii si unicitatii, simplitatii si eficientei, ritmului si masurii, ordinii si libertatii, armoniei si rezonantei, recunostintei si smereniei, iubirii si iertarii, dreptatii si adevarului. Probabil ca in momentul in care vom reusi sa le identificam si definim vom obtine un manual de conduita a vietii in creatie, asa cum de altfel avem manuale de conducere a automobilului sau de utilizare a calculatorului si astfel fiecare sa-si valorifice calitatile si capacitatile atat cat considera ca are nevoie.

    De exemplu, unii folosesc autoturismul doar pentru iesiri la sfarsit de saptamana, altii sunt soferi profesionisti, iar altii piloti de curse. Unii deschid calculatorul doar pentru chat, iar altii proiecteaza tehnologii performante. De asemenea, asa cum dupa ce ai invatat sa inoti te descurci la fel de bine in orice piscina, eliberat de orice retinere sau teama, la fel vei putea aborda orice iti aduce viata cu deplina incredere si siguranta. 

Poate ca pentru inceput trebuie sa reflectam asupra expresiei “darul vietii”. Minimul bun simt spune oricui ca atunci cand se primeste un dar acesta trebuie cel putin pastrat in conditii optime, daca nu chiar se presupune ca trebuie intretinut cu atentie sau mai mult chiar crescut si imbunatatit pentru a fi utilizat conform destinatiei si calitatilor sale si necesitatilor si dorintelor noastre. Doar astfel se poate manifesta cu adevarat recunostinta pentru un dar indiferent de ce natura, aceasta este singura rasplata pe care o asteapta oricine daruieste ceva din tot sufletul. Nu exista pret sau plata pentru daruri, in schimb un dar odata acceptat si primit aduce cu el asumarea unor obligatii fata de acesta si in nici un caz fata de filantrop care este mai mult decat multumit odata ce a simtit recunostinta daruitului. Asa ca pentru a fi recunoscatori divinitatii trebuie sa renuntam la proclamarea eronata si atat de intens fluturata ca deviza a civilizatiei contemporane: “dreptul la viata” avand in vedere ca nimeni dintre noi nu avem vreun drept sa primim daruri si numai pentru ca daca am avea, nu mai este dar, este o recompensa sau o plata indiferent daca este materializata in onoruri, diplome, titluri, bunuri sau valori perene sau ocazionale. Si daca suntem de acord ca viata este cel mai pretios dar pe care un om il poate primi, vom intelege ca obligatia fundamentala a fiecaruia dintre noi este sa o mentinem, crestem, inmultim, dezvoltam sau mai concret: sa traim, existam, nastem, evoluam si cream.

 In acest context, Maslow cu piramida sa savanta si academica, precum si ilustrii sai discipoli universitari erijati in psihopedagogi si psihoterapeuti mentori ai invatamantului si sanatatii, sigur au lipsit cel putin doua zile de la scoala. Una cand s-a predat diferenta dintre dar si plata si alta cand au fost expuse diferentele dintre obligatii si nevoi. La un moment dat tot vom face un loc la muzeu pentru piramida nevoilor fundamentale pentru ca in primul rand ea se doreste un suport didactic si un indrumar terapeutic pentru ceea ce de fapt constituie obligatii fundamentale umane si in al doilea rand in nici un caz nu se pune problema unei ierarhizari fie ea si de tip piramidal. Parafrazand un intelept dascal, “nu stiu altii cum sunt”, dar mie personal mi-a luat ceva timp si efort pana am invatat ce, cum, cat, unde, cand sa beau si sa mananc si pe de alta parte multi oameni ajung la pensie si au probleme de sanatate pentru simplul motiv ca nici la o asemenea varsta n-au invatat sa respire corect.

Tinand cont de cele de mai sus, intr-o structura piramidala apare o dilema frustranta cand incerci sa decizi daca obligatia de a invata o asezi ca un corolar al implinirii in varful piramidei sau ca un fundament initial situat la baza, inaintea respiratiei si a hranei. De fapt toata aceasta esafodare piramidala este o perversitate rafinata care convine atat universitarilor cat si clericilor si prin care isi justifica pozitia privilegiata in societate. In baza ei emit pretentii de lideri niciodata indeajuns rasplatiti si adulati pentru bunavointa si eruditia lor cu care ne conduc si ne paraziteaza cu o lacomie de a dreptul malefica. Deocamdata nu poti decat sa te intrebi, facand haz de necaz, oare cum pot sa se priveasca dimineata in oglinda profesorii de psihopedagogie cand dupa ce iti pretind o sacosa de bani, incep cursul prin a-ti atrage atentia ca o provocare fundamentala a invatamantului contemporan este transformarea acestuia intr-un comert cu diplome, atat de omniprezent incat ajunge sa para firesc, majoritatea dintre noi preocupandu-ne doar cat costa o instruire si ce beneficii financiare ne aduce certificatul obtinut. Am ajuns sa neglijam complet fericirea muncii facute cu pasiune si responsabilitate. Si uite asa soarta unui popor ajunge pe mana unui cadru universitar care nu stie diferenta dintre venituri si salariu si a unui inginer care considera ca situatia si starea de urgenta se refera la acelasi lucru, componenti ai unui echipaj ales pe spranceana de un comandant care considera firesc sa-si continue tangajul naval cu cel etanolic si confunda parlamentul cu restaurantul, fusta cu drapelul si maneaua cu imnul de stat. Sa nu credeti ca alte natiuni stau mai bine. S-a ajuns in aceasta situatie achizitionand si preluand modele si structuri comunitare si nord-atlantice. Multi ne amagim ca este un fenomen efemer si lucrurile se vor indrepta, dar neglijam tragedia la care ne condamnam copiii acceptand ca personalul didactic sa fie populat cu predominanta de indivizi care daca scriu trei randuri comit cu nonsalonta cinci greseli de ortografie. Distinsii se justifica cu o dezinvoltura dezarmanta ca e derizorie plata pe care o primesc pentru efortul colosal pe care il depun uitand cu desavarsire ca sunt liberi sa-si caute o ocupatie pe masura valorii lor pe care sigur o au, dar cu certitudine in cu totul alt domeniu desi au absolvit cum laudae cursuri de psihopedagogie. Grav este ca in ultimii zece ani nu s-a mai tiparit un manual scolar sau un curs universitar care sa nu prezinte cateva greseli ortografice, nu ar fi de mirare sa constatam in urma unei dictari ca o mare parte din academicienii nostri sunt agramati. Altfel nu prea putem explica lipsa unei atitudini ferme si eficiente din partea celui mai erudit forum national. Totusi sa nu uitam ca sferele lor de preocupare sunt atat de inalte incat nu merita sa-si iroseasca sudoarea cu aceasta problema minora a plebei si uita ametiti de elevatia preocuparilor ca se va alege praful de ei odata cu prabusirea turnului a carei fundatie putrezeste. Avand in vedere ca identitatea si in consecinta existenta unui popor este data de limba sa vorbita si scrisa, desi pare exagerat, aceasta problema este deja un atentat la siguranta nationala, pacat ca institutiile responsabile sunt conduse in prezent de personaje suprasolicitate si cu toata bunavointa de care dau dovada nu mai au timp sa repete la seral clasele primare. Si chiar daca se rezolva aceasta dificultate, oare cate greseli de ortografie au sesizat in cursurile de psihopedagogie invatatorii disponibili? Si dupa ceata in care ne invaluie comertul cu diplome, dupa ce mai digeri cu eforturi enzimatice greu de imaginat tocana de citate din cursul de psihopedagogie, condimentata cu solutii cel putin hazlii, ca de exemplu scoala parintilor, cand crezi ca in sfarsit ajungi la un desert reconfortant, ti se serveste o maslina ranceda intr-o scobitoare fracturata, totul ambalat academic, prin care afli ca nu se poate gasi deocamdata alta solutie pentru motivatia invatarii decat cea a potentialelor beneficii financiare, asa ca ramane de vazut ce mai carpim si cosmetizam din comertul cu diplome si certificate. Cu alte cuvinte putem spune cu certitudine ca ilustrii nostri universitari impreuna cu toata sleahta cea vestita a intregului apus uita de la mana pana la gura. Adica toti prezinta simptomele unei amnezii cu propagare pe filiera profesionala din moment ce nici unul nu-si aminteste ca daca nu invatau sa manance mureau de foame si noi ramaneam niste oi blege private de ineptiile psihopedagogiei.

Pana la urma se pare ca cel mai complicat este sa afli simplitatea raspunsului corect. La intrebarea: “pentru ce motiv sa invat?”, raspunsul este scurt si la obiect: “ca sa raman in viata!”. Invatarea este una din obligatiile fundamentale pe care trebuie sa le indeplinesti pentru a beneficia de darul numit viata. Fiecare am putea sa ne amintim ca atunci cand auzim un varstnic apropiat declarand ca e prea batran sa mai invete ceva, indiferent daca este vorba sa manuiasca o telecomanda, sa foloseasca un cuptor cu microunde, sa-si modifice niste obiceiuri de orice fel, chiar simple cum sunt cele alimentare sau igienice, suntem patrunsi de sentimentul dureros ca se apropie de moarte. Si cu cat refuzul e mai categoric si revolta noastra mai vehementa, clipa decesului vine mai repede. De aici putem intelege si ca pierdem darul daca nu ne respectam obligatiile, dar mai mult, trebuie sa fim convinsi ca secretul unei maturitati indelungate, plina de vitalitate, sanatate, frumusete si fericire presupune si deschiderea permanenta spre acumularea de noi deprinderi si invataminte.

Daca ne amintim ca orice etapa a cunoasterii ne dezvolta perspectivele necunoscutului putem banui ca divinitatea i-a asigurat copilului sau-omul tot ce este necesar si util pentru a invata si se va ingriji sa-i asigure toate conditiile de sanatate si fericire, de viata si evolutie atat timp cat acesta va manifesta intentia si dorinta de a obtine noi cunostinte. Oare noi ca parinti procedam altfel cu copiii nostri? Si daca tot discutam relatia copil-parinte, v-ati gandit vreodata cand unui parinte i se umple sufletul de fericire si are sentimentul implinirii? Nu cumva atunci cand prin fortele si capacitatile sale, fara ajutorul parintilor, si din proprie initiativa copilul realizeaza ceva ce noi consideram o actiune caracteristica unui om matur? Simtim atunci ca este un om care conteaza in societate, ca are un rost si un cuvant de spus, ca este un camarad in actiunile noastre si chiar un punct de reper si de sprijin, capabil de ajutor si de sfat, care poate aduce ceva in plus spre binele sau si al semenilor. Poate ne vine si noua mintea la cap si intelegem ca menirea nostra de copil al divinitatii este sa ne maturizam si sa o insotim la gospodarirea universului, adica din Om sa devenim Domn. Poate zilele astea savantii si clericii, academicienii si spiritualii isi vor da mana si vor rosti in numele nostru si al divinitatii: “ IO, copil si parinte - om si domn traiesc si exist, sunt si fac calea si menirea, dreptatea si adevarul, viata si evolutia, nasterea si creatia!”. Atunci vom intelege ca alesul divin care trebuie sa vina este fiecare si oricare din noi si momentul sosirii este clipa maturizarii noastre. Pentru a ajunge aici trebuie sa intelegem ca educatia presupune cunoastere si credinta. Asa cum avem stiinte si tehnologii, avem religii si ritualuri. In procesul educational ele se pot contopi coerent in momentul in care le vom purifica si calauzi prin prisma principiilor si legilor homeogenezei.

Randurile acestea nu urmaresc o negare sau o desfintare a institutiilor stiintifice, religioase, administrative sau economice. Ele trebuie luate ca o propunere plina de recunostinta si smerenie pentru valorificarea si dezvoltarea acestora si adaptarea lor la necesitatile umane si sociale contemporane de catre cei care prin intelepciunea si efortul lor le sustin si reprezinta. Mai mult nu au fost scrise pentru arogarea unor drepturi sau merite sau pentru a ramane in istorie, ci pentru a ramane in viata si a beneficia de bucuria si frumusetea ei alaturi de cat mai multi semeni. 

Orice gand sau miscare de a noastra este si consecinta interactiunii cu vibratia unui fir de praf de pe cea mai indepartata planeta, dar poate mai ales ideile, inovatiile, inventiile, teoriile, talentele si calitatile apar in mod sigur ca rezultat final si palpabil doar dupa ce am fost cel putin influentati, daca nu chiar impulsionati si stimulati de vibratiile si undele emise de ceilalti semeni ai nostri indiferent daca sunt print sau cersetor, criminal sau erou, retardat sau academician, gunoier sau bucatar, savant sau salahor. Daca sunteti de acord cu acest lucru, atunci va este evident ca atat teoria relativitatii, cat si sucurile cu denumiri si compozitii protejate trebuie sa genereze beneficii si onoruri si pentru toti contemporanii inventatorilor. Intrebati-va parintii si bunicii unde-s banii, actiunile, diplomele si certificatele? Poate ca in scurt timp vom renunta la tampeniile contra naturii la care le spunem drept de autor, brevet de inventie, marca inregistrata sau proprietate intelectuala. Oricine are o idee geniala sau un talent deosebit trebuie sa invete ca acestea nu le confera nici un merit sau drept, dimpotriva ele genereaza obligatia de a le concretiza si datoria de a le pune la dispozitia semenilor sai. Orice venit presupus de onorarea acestei obligatii trebuie vazut doar ca o sustinere din partea celorlalti pentru asumarea de noi obligatii asemanatoare si nu ca o renta viagera si o parazitare a societatii. Probabil ca va mai trece catva timp pana vom aborda o astfel de conduita. Pana atunci meditati daca nu cumva divinitatea asa cum mentine si corecteaza proportia dintre barbati si femei, asigura umanitatii si proportiile perfecte de savanti, soferi, gunoieri, ingineri, instalatori, preoti, profesori, croitori, electricieni, mecanici, etc. si pe fiecare ne-a daruit si ne-a inzestrat cu un talent special si inclinatii specifice astfel incat fiecare sa avem parte de o munca pe care sa o prestam fericiti cu sentimentul implinirii si al onorarii obligatiilor in folosul nostru, al semenilor, naturii, universului, evolutiei si creatiei. Daca sunteti de acord ca divinitatea procedeaza astfel, oare nu noi cu mintea noastra ne napastuim copiii prin distorsionarea procesului educational cand de mici le spunem ca ar fi bine sa devina doctori sau avocati, profesori sau economisti desi mai nou indemnurile sunt ceva de genul: “fa si tu ce poti sa ai o diploma si gaseste-ti un post bine platit”. Nu conteaza daca a invatat ceva din meseria respectiva, nu conteaza daca il intereseaza domeniul de activitate, si mai ales nu conteaza daca munca prestata atat cat va fi si de ce calitate va fi, ii va aduce vreun strop de fericire si vreun gram de implinire.

Banul a devenit, din instrument, scop. Si daca astfel copiii nostri si-au atins scopul, le-am mai bagat in traista ca sa se bucure de bani si sa aiba ce sa faca cu ei trofeul diabetului pentru amaraciunea vietii, trofeul bolilor cardiovasculare pentru teama si obtuzitate, trofeul obezitatii pentru nesiguranta, al cancerului pentru ca-si doreau o alta viata si multe altele ca sa nu se plictiseasca. Putem debarasa din vitrina vietii fiecaruia astfel de bibelouri fara cioburile si iluziile generate de vidanja tehnologizata academic pana la colaps denumita generic sistemul medical si surioara sa sterilizata pana la impotenta numita industria farmaceutica, doar prin alinierea acestora la homeogenezica astfel incat sa devina cu adevarat utile si folositoare.  

 

0729035108 - 0799942683 - 0344140064 - Comenzi telefonice
Luni-Vineri, 10:00 - 18:00

 


Detalii produs


Categorie: RANDURI SI GANDURI

Producator: Editura Homeogenezis